.povesti ce m.au impresionat

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

.povesti ce m.au impresionat

Mesaj  lady_hawk la data de Vin Dec 03, 2010 1:11 am

POVESTI..TRAITE PRINTRE NOI

Cuvantul este cel ce se comunica si ne comunica starea celui care scri.., asa cum bine spunea poetul Adrian Munteanu, el nu scrie, ci se scrie pe sine…
De multe ori povestile raman povesti insa unele dintre ele ne poate reda realitatea in care traim
...Se poate intampla si printre oameni ...
Soarele , Luna ..si Pamantul...

Subscriu..
Soarele si luna stau pe cer ca in fiecare noapte si se uita imprejur si nu vad nimic trezit...Asa incep a povesti tot felul de lucruri.Asta o fac de mult timp fara sa fie deranjati de nimica.Intr-o seara soarele ii spune Lunii :
Ce bine ca esti aici noapte de noapte ca altfel as fi singur!Asa m-ai impartasim unul cu celalalt ceea ce vedem in timpul in care nu ne vedem!
Luna zambind raspunde :
Este bine sa fiu cu tine in fiecare noapte pentru ca daca nu ai fi tu eu nu as mai fi aici.Nu as fi de nici un folos.Tu imi dai lumina iar eu o mica parte mai departe dau pamantului sa nu ramana pe intuneric.
Soarele vazand ca luna ii este recunoscatoare ii spune cu inima plina de bucurie:
Sunt foarte bucuros ca spui asta si crezi acest lucru.Este adevarat ca eu in timpul zilei luminez pamantul si ii dau lumina si caldura de care are nevoie pentru a nu ingheta...Te luminez si pe tine si in timpul zilei dar nu asa de mult cum dau pamantului.Asta o facem de atata timp si o vom face intotdeauna...
Discutiile lor continua neintrerupte si cei doi incep sa se placa unul pe celalalt.Dupa ceva timp Luna il intreaba pe Soare:
De ce tu in fiecare zi si noapte stai si ne luminezi pe mine si pe pamant?Nu esti obosit de acest lucru?
Soarele raspunde zambind din nou:...Eu va iubesc si nu vreau sa ramaneti pe intuneric.Eu vreau sa va luminez sa va incalzesc si voi sa faceti rolurile dupa cum puteti fiecare...Eu te luminez pe tine iar tu luminezi pamantul dar si celelalte planete.Pe Pamant il luminez pentru a se putea trai, pe el.Oamenii au nevoie de lumina si caldura ... daca nu au ingheta tot.Pamantul da roade prin natura si alte lucruri ce se afla pe el..
Dupa acest raspuns Luna amuteste pentru un timp apoi ii multumeste Soarelui pentru acest lucru, pentru grija pe care i-o poarta...Dintr-o data ceva se intampla intampla Soarele si Luna devin ingrijorati pentru ca incep sa se piarda din vedere.Soarele intreaba :
Ce se intampla?
Luna ingrijorata si ea raspunde :..
Nu stiu dar te pierd din fata si nu mai pot nici sa te aud.

Soarele incearca sa strige si tina legatura cu ea dar nu se mai poate, nu o mai aude.Dupa un timp observa ca acel lucru care a intervenit intre ei era Pamantul si-l intreba:
De ce faci asta? De ce te pui in fata lunii pentru ca trebuie sa o luminez si pe ea?
Pamantul raspunde cu gelozie :
In fiecare noapte tu stai numai cu ea,vorbesti si o luminezi!...Soarele ii raspunde:
Cum sa fac asta.Ti-am spus ca imi pasa de tine si de aceea nu vreau sa ingheti si cu timpul sa dispari...
Atunci Luna isi cere scuze si de atunci continua sa vorbeasca cu Soarele si sa-i ceara acea lumina pentru a face ceea ce trebuie...

Soarele si luna stau pe cer ca in fiecare noapte "
Asa ca cititorule ...
Atunci cand te culci ..
..sa nu uiti sa indrepti dimineata cu doua clipe
spre inima mea ..
..sa nu uiti sa inghiti tacerea noptii dinaintea infinutului Roz
de pe buzele tale pline de roua senina de pe soarele nerasarit..
..misca.ti nemurirea spre dunga stravezie spre inima mea ..
Si ...........................................................vom mangaia CERUL !

Povestea unui copil pierdut .....(cati dintre voi nu v.ati regasit in asemenea povesti?)



s-a născut într-o noapte
fiindcă împreună cu soarele ar fi orbit muritorii.
are formă de cer întors puţin la două colţuri
spre umbrele noastre proiectate pe un fier înroşit,
prea înroşit în foc de sânge.
are o unghie în formă de săgeată pe care o ţine spre răsărit,
spre rai, spre inima mea,
şi un fir de păr ascuţit tot spre rai, spre celălalt rai, inima ta.
când l-am pierdut purta o dimineaţă pe umărul stâng,
iar umărul drept nu-l avea la el.
mai purta o linie de orizont la brâu,
pe care îi place să o poarte cu ocazii speciale.
era îmbrăcat cu o împlinire roz spre roşu
iar pe cap avea o şapcă de culoarea infinitului.
cred că în ziua aceea s-a încălţat cu pata verde din ochii tăi căprui.
vă rog frumos, dacă aţi văzut acest copil, anunţaţi-mă.
ofer recompensă o jumătate de inimă.
am uitat să vă spun: numele lui e Iubirea Noastră
S-a născut ca dintr-o rază care zboară,
Fuge, moare, fără scop, doar să existe.
Luminează pentr-o clipă milenară
Şi se stinge ca un vis, ca o poveste.

..ps ........
Asa se scrie un suflet de copil pentru o iubire fără umărul drept. Să-l fi pierdut în noapte? A ştiut de pe atunci că într-o zi va purta la brâu o linie de orizont? Te-aş întreba pe tine iubito fiindcă tu l-ai încălţat în [b]verdele ochilor tăi şi l-ai îmbrăcat cu speranţe.
Ai spus că se poartă toate roz spre roşu şi eu te-am crezut. Sigur tu ştii unde este şi nu vrei să-mi spui. Am ştiut de cum l-am văzut fără umărul drept că peste noapte şi-l va căuta. Am plâns, dar tu m-ai pus să-i cumpar şapcă de culoarea infinitului.
Spune-i că îi va sta bine când va purta ziua pe umărul stâng. Te-am întrebat atunci, dar dreptul, dreptul cum il va îmbrăca? El nu exisă... şi aşa va rămâne iubitul meu, doar e al nostru şi ne seamană. Nu vezi, are forma palmelor noastre când se despart atunci când murim.?

Inca o data zambesc si iti multumesc ...
Pe acel drum nu suntem singuri, , suntem multi, si noi toti luptam cu acest destin nefavorabil.., pentru acel premiu, acea victorie, acele trei batai de coplote care vestesc fericirea unei iubiri atat de greu si cu incapatanare cautata de multi ani
[b]

avatar
lady_hawk
Membru
Membru

Mesaje : 53
Puncte : 125
Apreciat : 8
Inscriere : 07/05/2010
Localizare : Suedia

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum