...OCHI DE INGER...

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Cine credeti ca ar trebui sa castige ?

38% 38% 
[ 3 ]
13% 13% 
[ 1 ]
38% 38% 
[ 3 ]
13% 13% 
[ 1 ]
0% 0% 
[ 0 ]
0% 0% 
[ 0 ]
0% 0% 
[ 0 ]
0% 0% 
[ 0 ]
 
Total voturi : 8

Tutorial ...OCHI DE INGER...

Mesaj  marymar la data de Mar Ian 04, 2011 3:44 am

Seara s-a lasat de mult, iar becurile lumineaza casele si strazile! Din loc in loc se mai aude cate o voce sau cate un caine latrand in departare. Grabesc pasul pentru a ajunge acasa, gerul s/a lasat odata cu seara parca mai puternic! In fata mea vad o mogaldeata pe mijlocul strazii insa e prea departe sa imi dau seama ce este. Ma apropii mai mult si vad un copilas micut chinuit de un caine comunitar. Copilasul e inghetat de spaima si de ger.! Primul impuls e sa fugaresc cainele insa vocea mea il sperie si mai tare pe micut si incepe sa planga.Intind mainile spre copilas si imi schimb voit timbrul vocal.Copilasul se apropie de mine si imi intinde manutele , il i/au in brate si il strang putin la piept. Hainele mele sunt la fel de inghetate ca ale micutului.Il intreb poate prea repede al cui este, cum il cheama, unde locuieste, ma priveste uluit si ridica din umeri.!Sa il duc insa , cu el in brate ma rasucesc pe calcaie nestiind unde.! Scot telefonul sa sun , dar nu stiu pe cine, mogaldeata e inghetata.Ma hotarasc repede ,sun la politie...Dupa ce calmul incepe sa ma lase , intr-un tarziu un politai trezit din somn sau din plictiseala lui imi raspunde.Sugrumata de emotii ii relatez cum am gasit copilasul pe strada si il intreb ce sa fac?...Evaziv imi raspunde ca nimeni nu i/a reclamat disparitia si ca pot sa il iau acasa la mine!.Ramasa perplexa pentru ca nu m-a intreba-se nici cum ma cheama , nici unde este domiciliul meu mi/a inchis telefonul.Iata/ma pentru o noapte mama cu un copil al unei femei ce poate plange pe strazi disperata de disparitia copilasului ei! Ajung acasa . La lumina arunc o privire mai atenta la mana de om ce inca o tin in brate.Doi ochi micuti negri ma privesc insistent, ii zambesc si imi zambeste in coltul gurii!Sunt fericita ca l/am gasit eu... Incep sa vorbesc rar cu el in speranta ca o sa imi raspunda! Il intreb daca ii este foame , ma priveste insa nu raspunde.Incet intinde manuta inca rosie de frig sa i-a o felie de paine, nu vrea altceva.Ma asez langa el si continui sa il privesc . Zambeste la fel in coltul gurii, ma aplec si il pup pe o falcuta.Teama ca o sa imi ceara lapte ma cuprinde, nu am in casa lapte, insa imi amintesc de existenta unei pungi de lapte praf.,Ramas intr-un pulover maro imi dau seama ca este slabut , si baietel.! Astept sa vad daca o sa vorbeasca ceva .Coboara de pe scaun si ma i/a de mana sa mergem.Nu inteleg unde ,insa ma las purtata de el.Iesim din bucatarie si se repede la prima usa intalnita in cale. Iesim afara insa frigul si intunericul i-au dat fiori , il iau din nou in brate si il intreb unde vrea.? ..Mirat imi citeste pe buze intrebarea si raspunde inainte de a izbucni in plans,, veau nani"!!
Intram in camera mea si uimit intoarce capul peste tot .Il las jos si il urmaresc din pragul usii, cum atinge in trecere toate lucrurile de acolo. Ma asez pe pat si incep sa spun lucrurilor atinse de el pe nume.Se opreste si ma asculta, apoi iar pleaca mai departe pentru a continua sa atinga tot.Se intoarce la mine , il ridic pe pat si incep din nou sa ii vorbesc, ma priveste , apoi incepe sa vorbeasca si el.Il cheama Andrei si are 4 ani.Mogaldeata incepe sa vorbeasca repede si stalcit,ma distreaza tot ce spune.!Caut ceva sa il schimb , dar nu am nimic asa de mic sa ii fie bun . Gasesc o bluza de pijama flausata si il imbrac in ea, e comic ii suflec manecile mai mult de jumate si tot ii este mare.Acum cel putin stiu cum il cheama.Il intreb daca vrea sa ii spun o poveste si incuviinteaza din cap.Vine mai aproape de mine si se ghemuieste pe mana mea.Il strang aproape de mine si dupa cateva cuvinte mogaldeata adoarme.De teama sa nu il trezesc nici nu ma misc, adorm intr/un tarziu si eu......................................................
Lumina de afara si cea a becului lasat aprins ma trezeste.Andrei e inca langa mine , sta exact cum a adormit.Se trezeste si el, il imbrac iar cu hainele lui ii aduc ceva de mancare si in timp ce el se preface ca mananca ,eu ma imbrac.
Din nou cu el in brate plecam spre politie. Ajunsi aici si intreband de parintii lui , nimeni nu reclamase nimic.Ma infioara gandul ca acel copilas atat de dragalas nu a lipsit nimanui o noapte intreaga.Un politist imi spune ca pot lasa copilul si pot pleca , insa Andrei parca presimte si se ancoreaza mai tare de gatul meu, nu pot sa il las acolo singur.Ma doare nepasarea acelei mame, unde este ,de ce nu isi cauta copilul?
Pierdem ceva timp pe acolo citind afisele cu vigilenta politiei de pe peretii interiori ai cladirii, un val de revolta sta sa explodeze , insa teama de a nu speria copilul ma reduce la tacere.De ce dureaza atat de mult totul intr/o tara atat de mica, intr-un oras unde totul se poate sti mult mai repede.????
Intr-un tarziu usa scartaie din toate incheieturile si o femeie isi face aparitia.... O recunosc imediat insa fata ei este senina, nici o urma de ramuscare , de plans , de temere pentru pruncul ei nu i citeste .Se apropie de noi si imi spune aproape in soapta ca nu si/a dat seama ca nu il are pe Andrei acasa decat dimineata.Uluita ii pun copilul in brate si incerc sa inghit cuvintele pentru a nu jigni!!!.Doar ochii de inger m-au facut sa nu vorbesc mai mult, doar zambetul lui m-a facut sa plec cu lacrimi in ochi.Am plecat multumita pentru fericirea copilului ca si/a regasit mama, insa coplesita de durere ca sunt parinti care uita de existenta sau disparitia copilului lor!!!Pentru inocenta din ochii tai Andrei!


Ultima editare efectuata de catre noelo in Joi Ian 13, 2011 7:50 am, editata de 5 ori (Motiv : Adaugare sondaj)
avatar
marymar
Moderator
Moderator

Zodiac : Berbec
Mesaje : 118
Puncte : 341
Apreciat : 24
Inscriere : 11/02/2010
Varsta : 42
Localizare : Murcia-Spania

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Tutorial BILUTA

Mesaj  noelo la data de Dum Ian 09, 2011 3:32 pm

Imi amintesc de casa in care am copilarit intodeauna cu nostalgie insa ce mi-a ramas intiparit in minte cel mai profund este cainele langa care am crescut..Nu era un caine de rasa,era un maidanez care sa atasat de mine de cand eram bebe,imi povestea mama mea..Era un caine comic,cu un botic mic,urechile pletosite si o codita lunga..insa ochi lui..erau speciali..erau plini de voiosie mereu,tot timpul vreea sa alerge ,sa se joace,era tot timpul neastamparat.Intr-una din zile surprind o discutie intre ai mei parinti din care reiesea ca va trebuii sa e mutam la bloc..pt.ca elanul comunist era de neoprit si se ajunse-se cu demolatul si la noi..Nu am intrebat nimic,insa seara mama mi-a spus ca ne vom muta la bloc,acolo va fi mult mai bine,mai frumos..ca vom avea un parc mare langa noi..insa mie o singara intrebare imi frigea buzele…si. Biluta?(numele i la dat tatal meu pt.ca tot timpul se rostogolea ca o bila..).Iar raspunsul a venit crud si neandurator..Biluta un poate veni cu noi..Imi stapaneam cu greu lacrimile iar dupa ce mama a iesito m-am aruncat in pat m-am ascuns sub patura si am inceput sa plang inabusit.Cum puteam sa il pierd? Imi aminteam cum plecam impreuna de dimineata pe dealurile din imprejurul casei. hoinarind,iar el intodeauna neobosit ma urma,cum iarna ne tavaleam impreuna prin zapada si cum alerga langa saniuta mea pe derdelus,cum ne fugaream prin ploaia calda de vara…in mintea mea de copil..se produsese o adevarata catastrofa.Am adormit cu gandul ca ii voi convinge pe ai mei sa il luam cu noi.Nu am reusit.Timpul se scurgea si ziua mutari era aproape..am iesit in una din putinele zile ramase cu el..prin codrul din apropiere.Am inceput sa ii vorbesc privindu-l in ochi..ii explicam ca o sa vin zilnic sa il vad..ca poate cu timpul ii voi convinge pe ai mei sa il luam cu noi..nu stiu ce a inteles..insa din ochii lui disparuse aceea sclipire.Spre seara ne-am intors iar pe drumul catre casa mergeam amandoi in tacere..cu capetele plecate.In ziua respectiva am stat retras intr-un loc al nostru….il tineam in brate ..iar el imi lingea mainile..lacrimile mele ii cadeau pe cap..si-a intors privirea spre mine..si m-a lins pe obraji..il priveam in ochi..si am observat ca nu erau tristi,parca sclipeau din nou..si asta mi-a dat putera sa trec mai usor peste despartire.Sosise momentul sa plec…m-am ridicat si m-am indepartat sovaind..ma urmat indeaproape..am urcat in masina ghemuindu-ma in bratele mamei…masina a plecat..si am vazut cum alerga in urma ei..plangeam in hohote in timp ce latratul lui ne-a urmarit mult timp.A doua zi am venit cu mama ca sa isi mai ia unele lucruri…am fugit cum am coborat din autobúz pana acasa…nu il zaream nicaieri..il strigam cu toate puterile mele..iar intr-un tarziu..l-am vazut la locul nostru..era ghemuit..si nu misca…am stiut imediat ca murise.Nu mai simteam nimic..eram amortit..priveam in gol,,si retraiam clipele petrecute cu el…nici lacrimi un am mai varsat..mama m-a ajutat sa sapam o gropa.si imi spunea ca a murit de batranete.Multa vreme ma urmarit aceasta intrebare..oare de batranete sa fi murit?
Pana in prezent am auzit,citit,vazut numeroase cazuri in care atasamentul animalelor fata de oameni este uneori mai presus decat cel de dintre semeni…ceea ce din pacate un este normal deloc…insa poate fi o mare alinare pt.uni dintre noi.

avatar
noelo
Moderator
Moderator

Zodiac : Leu
Mesaje : 82
Puncte : 275
Apreciat : 31
Inscriere : 14/12/2009
Varsta : 39
Localizare : SPANIA

Vezi profilul utilizatorului http://webeurop.forosactivos.net

Sus In jos

Tutorial ,,DURERI PURTATE IN ADANC,,

Mesaj  AnDraDa la data de Dum Ian 09, 2011 4:21 pm

Nu ma pricep la povestiri...am o imaginatie destul de limitata dar am avut o viata plina de..intamplari placute sau mai putin placute si poate ca nu se vor opri aici.Am sa incerc sa scriu despre una din ele ...una care ma marcat as putea spune....ceva ce mi-a schimbat viata si ma schimbat pe mine ca persoana. Si as vrea sa-mi cer scuze anticipat pt lipsa detaliilor prea....profunde. Dar inainte de toate vreau sa va intreb ceva: aveti intamplari in viata despre care nu puteti vorbi cu nimeni? Sa simtiti ca nu puteti spune ''secretul'' vostru nici macar celor ce va iubesc cu adevarat? din teama de a nu fi judecati gresit sau din rusine sau din simplul motiv de a nu retrai acel moment acea durere?..Asta fac eu dragii mei...desi e mult timp de atunci inca nu pot vorbi..Eram doar un copil unul rasfatat si egoist care vedea viata in roz...si cu o incredere oarba in oricine. Nu-mi apreciam familia, nu apreciam prietenii...nimic. vesnic nemultumita...Si asa am ajuns sa-mi doresc mai mult de la viata..mult prea mult poate luand o decizie care ma urmarit mereu si probabil ma va urmari toata viata.Brusc m-am trezit intr-o lume noua...o lume cruda plina de indiferenta ... plina de oameni fara scrupule, o lume din care putini mai reusesc sa iasa.E greu sa simti ca nimeni nu te intelege sa nu ai cui sa spui durerea ta...ma atasam de oricine doar pt ca aveam nevoie de cineva aprope...si asa dezamagirile au continuat sa apara...ca si cum totul era un ''profit'' 0 ''vanatoare de suflete''.Dar pentru prima data in viata am putut sa las egoismul meu deoparte si sa-mi scutesc familia de suferinta...iam tnut departe de ce mi se intampla pentru a nu simti si ei ce simteam eu ma prefaceam ca totul e perfect...Nu sunt o persoana optimista...am fost, dar viata avea rezervat altceva pentu mine.Dar ma simt o femeie puternica... obisnuiesc sa spun ca ''nimic nu e intamplator''si chiar cred asta iar acum privind inapoi vad partea buna a lucrurilor...sau poate ca asta prefer sa fac...amintirile dor mai putin cand reusesti sa iei cei bun din ele.Desi atunci eram manioasa pe D-zeu plangeam si strigam ''de ce Doamne eu? cu ce am gresit?'' acum nu o mai fac: acum stiu care mi-a fost greseala...care mi-a fost pacatul! Sii Multumesc LUi caci doar El ma ajutat...doar cu ajutorul Lui am reusit sa ies cu bine.El ma ajutat sa inteleg...acele trairi m-au schimbat enorm atunci am invatat ce e viata...cat de nepretuita e iubirea celor din jur,cat de mult primesti atunci cand daruiesti...Dar port cu mine acea perioada din viata... am crezut ca voi uita cu timpul..dar asta nu e posibil. Oricat as evita sa vorbesc despre...amintirile revin mereu...ma regasesc intr-o stire la tv...intr-un film...in orice...si tresar mereu. Si iarasi multumesc Domnului ca sunt aici si sunt bine.Cat despre acei oameni care mi-au facut rau....nu le doresc nimic...imi aduc aminte de ei si nu simt nimic..nu-i urasc, cred ca dincolo de o eventuala ura a mea exista o lege divina. Fiecare plateste pentru pacatele lui...eu am platit..si am platit scump si poate voi mai plati...asta doar D-zeu stie. Pana si a purta toata durerea asta in suflet e o plata...sa nu o pot impartasi nimanui e un chin...ca o povara grea.ma va chinui toata viata.Dar vechea zicala '''asa a fost sa fie'' face bine...si ma gandesc doar la omul care am devenit...poate era nevoie de toate astea sa devin...OM.



Cei ce ma iubesc stiu ca atunci ceva sa intamplat...schimbarea mea le-a dat de inteles multe...in ochii mamei vedeam tristete cand ma privea... acea privire unica de mama cand stie ca copilul ei sufera...oricat incercam sa ascund era evident...nu mai eram acea fiinta vesela...visatoare si in cateva luni a mai ramas pielea si osul pe mine..dar nici macar ei nu am putut sa-i spun...nu puteam trai cu povara ca nu va dormi noptile...ca va suferi la gandul ca nu a putut sa faca ceva pentru a evita ... De un lucru sunt sigura singura vina a fost a mea eu aveam puterea unei alte..decizii. Acum sunt precauta nu stiu cat e de bine...dar ami asuma riscuri nu prea mai exista la mine...am ajuns sa iubesc linistea si siguranta atat de mult incat....uneori cred ca asta e maximul atins in viata...Increderea in oameni inca o mai am...nu ca atunci dar...inca mai traiesc dezamagiri datorita increderii ce o acord dar diferenta e ca risc mult mai putin.Uneori ma gandesc ca ma deschid mult prea mult unor oameni pe care ii cunosc foarte putin...dar poate ca trebuie sa elimin plusul...pt ca in sufletul meu e si acel lucru de care nu vorbesc... care ocupa prea mult loc. Nu stiu daca voi spune cuiva vreodata in detaliu tot ce am trait cert este ca inca nu o pot face nu ma simt in stare...VOi purta in suflet in continuare..poate chiar toata viata...

sau poate...VOI REUSI INTR-O ZI SA IMPARTASESC AICI...CU VOI

avatar
AnDraDa
Moderator
Moderator

Zodiac : Taur
Mesaje : 301
Puncte : 496
Apreciat : 19
Inscriere : 13/04/2010
Varsta : 34
Localizare : Italia

Vezi profilul utilizatorului http://webeurop.forosactivos.net/

Sus In jos

Tutorial Viata

Mesaj  ErHaRd la data de Lun Ian 10, 2011 5:23 am

Viata este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu ni l-a putut da. Am realizat ca noi,
oamenii ar trebui sa fim bucurosi pentru simplul fapt ca traim, ca ne trezim în fiecare
dimineata cu o gramada de planuri, ca avem sansa de a zambi unui cer albastru,
de a alerga prin ploaie, de a imbratisa pe cineva drag. Da!… Sansa de a imbratisa pe
cineva drag. Ce poate fi mai frumos? Intr-adevar, viata multora dintre noi nu e usoara,
e plina de urcusuri si coborasuri. Asa este si in cazul meu, si poate si in cazul multor
altor oameni: probleme si multe altele. Dar daca ar fi fost altfel s-ar mai fi numit viata ?
Majoritatea timpului ni-l petrecem stand intunecati, morocanosi, scufundati tot mai mult in
grijile cotidiene, fara sa ne dam seama cat de norocosi suntem, fie si pentru faptul ca putem
privi in fiecare dimineata rasaritul soarelui. Ochii nostri pot cuprinde atunci infinitul, iar
sufletul nostru capata culoarea chihlimbarului, culoarea sperantei.Poate cel mai important
motiv pentru care merita sa traiesti este dragostea. Ce-ar fi viata omului fara dragoste ? …
Cred ca ne-am stinge putin cate putin … Ce bine e cand cineva te iubeste si-ti arata acest lucru
in fiecare zi. Dragostea este singura realitate si cea care ne face sa fim de foarte multe ori,
altfel. Inca de la o varsta frageda folosim cuvintele „iubire”, „dragoste”. Dar noi chiar
stim ce inseamna cu adevarat? Cred ca fiecare dintre noi si-a pus intrebarea „ce este
avatar
ErHaRd
Administrator
Administrator

Zodiac : Rac
Mesaje : 272
Puncte : 1335
Apreciat : 15
Inscriere : 21/11/2009
Varsta : 38
Localizare : Valencia-Spania

Vezi profilul utilizatorului http://webeurop.forosactivos.net

Sus In jos

Tutorial Minunea mea !

Mesaj  Amore la data de Mar Ian 11, 2011 7:56 am

30.04.2004 Ziua,luna si anul pe care le voi tine minte mereu.Pentru ca in viata mea a avut loc o minune,minunea de a deveni mama.Eram foarte emotionata,speriata si bineinteles fericita,dar toate simturile se rezumau la frica.Sunt chemata in cabinetul medicului,care imi spune ca o sa fiu operata,acum teama mea era si mai mare fara sa stau pe ganduri intreb,,este ceva in neregula cu copilul meu?''Nu raspunse medicul,copilul e perfect sanatos,doar ca sunt cateva complicatii pe care am vrea sa le evitam,de aceea am decis sa iti facem cezariana.Ma pregatesc pentru operatie,doamne ce frica simteam ca nu am aer, a sosit si clipa cea mare,intru in sala de operatie,imi face anastezia,dar nu stiu cu anestezia asta,cert e ca am simtit tot.Cand mi-a aratat ce baietel am,pentru mine era un inger.Dupa aceea nu mai stiu nimic,m-am trezit dupa 48 de ore eram intr-un salon,doar eu singura,conectata la niste aparate,cu o puternica durere de cap si o ingrozitoare durere de abdomen,incerc sa ma ridic dar nu pot,incerc sa strig dar parca nu am glas,imi dau seama ca ceva este in neregula,cand intra asistenta mai speriata ca mine ma intreaba daca sunt bine,,eu sunt ok,doar ca ma doare capul si abdomenul ingrozitor,dar ce se intampla unde este copilul meu?''copilul este bine sanatos,tu ai avut cateva complicatii dar acum este totul bine,gandul ca copilul meu era sanatos si bine m-a facut sa uit de durerile ce le simteam..din cele 48 de ore in care am stat inconstienta nu stiu nimic..de aia zic mereu ca cineva acolo sus ma iubeste.Ma mandresc ca sunt femeie,dar inainte de toate ma mandresc ca sunt Mama!" alt="" />
avatar
Amore
Membru
Membru

Mesaje : 64
Puncte : 161
Apreciat : 16
Inscriere : 26/04/2010
Localizare : italia

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Tutorial CASUTA UNDE TOTUL E POSIBIL !!!

Mesaj  selena la data de Mar Ian 11, 2011 9:56 am

Rolling Eyes Povestioara mea e scurta de scris in cuvinte dar va ramane mereu in inima mea si o traiesc zi de zi cu zambetul pe buze , desi stiu sa ma exprim
asa bine dar voi povesti asa mai pe limba mea . Plictisita de rutina de zi cu zi , singuratatea ma facea sa decad tot mai mult , nu aveam cu
cine schimba o vorba , cui sa-i povestesc si eu de-ale mele ... am hotarat sa ma avant si eu in lumea virtuala desi deabea invatsem literele
care si unde sunt asezate pe tastatura ( :) poate pare de ras dar asta e , nimeni nu s-a nascut invatat ) . Era ceva nou pentru mine , imi placea
ceea ce se poate vedea , ceea ce poti face , puteam face ocolul lumii in cateva minute , era super .. dar nu era ce cautam eu , ce vroiam eu , dar
nu m-am lasat caci simteam ca acolo undeva e ceea ce-mi lipseste si am continuat sa caut .. am gasit de toate .. si bune si rele .. pana cand intr-o zi
cineva ma gasit ratacind pe internet lasandu-mi un mesaj si o adresa unde sa intru apoi disparuse .. cum nu prea intelegeam despre ce e vorba am intrat pe acea
adresa si mi-am dat seama ca e un chat in care erau doar doua persoane una dintre ele era cel care-mi lasase adresa sa intru . Din vorba in vorba
am inceput sa povestim cu inceputul , sa ne cunoastem mai bine ... simteam ca acolo e locul meu .. ma simteam bine cu baietii .. desi erau numai ei doi
aveam ce povesti si am prins incredere in ei si ei in mine .. abia asteptam sa se faca dimineata sa pot intra sa beau cafeaua cu ei dar mereu asteptam sa intre
si vreo fata sa nu fiu numai eu singura .. pe cine vedeam cu nume feminin repede ma bagam in privat si incepeam sa-i fac primirea cu multi pupici sperand
ca va ramane sau cel putin va reveni :( dar nu mai revenea ... pana intr-o zi cand aparuse un nume dintr-o telenovela si avea un avatar atat de frumos incat
il deschideam mereu sa-l privesc .. era o dulce caprioara cu ochii mari si frumosi si se numea Marymar .. ma bagasem repede in privatul ei si i-am scris
daca vrea sa fim prietene .. nu primisem nici un raspuns .. dar ceva-mi spunea sa insist caci o simteam singura si cu o inima mare .. ne-a povesti si ea povestioara
ei ( desi nu era prea vesela ) dar ne-am atasat repede de ea toti si ea de noi .. spre fericirea mea revenea zi de zi desi vroia sa para mai dura , in adancul sufletului
era dulce si plina de iubire . Timpul a trecut , incepusem sa prindem mai multa incredere , sa ne povestim bucuriile si tristetile , simteam ca puteam gasi alinarea la orice
nu exista zi sa nu fim prezente de dimineata pana seara . Incepuse sa intre mai multa lume dar multi nu reveneau .. isa un fluturas vesel cu aripioare de argint care se numea Andrada a reusit
sa ne intre repede la inimioara prin felul ei de a fi , la fiecare cuvant era si un zambet , avea mereu ce povesti , lasa mereu multi pupici si la intrare si la iesire , parca aducea cu ea mireasma
florilor de primavara , ca-mi era mai mare dragu sa prind acel fluturas sa-i dau un pupic . Devenisem ata de apropiati incat nu puteam bea cafeluta de dimineata separati sau
sa nu mancam la pranz la masa fiecaruia :) desi virtual parca totul era adevarat ... iar seara la culcare somnul era mai dulce stiind ca maine acolo LA CASUTA NOASTRA ne vom aduna
din nou la povesti . Printre multi alti prieteni ce ne vizitau casuta era si o printesa foarte frumoasa , se numea Amore , la inceput nu scria prea mult , probabil era mai timida , i era mai greu sa-si
deschida inimioara dar ne scria niste poezii de amor de ne ajungeau la suflet , le citeam si le reciteam imi placeau enorm de mult .. parca era cartea ei de vizita , prin versurile ei se descria pe ea ,
o fiinta plina de iubire cu o inima buna si primitoare presarand mereu stelute argintii ca-n povesti traind prin cuvintele ei iubirea . M-am atasat atat de mult de aceste fiinte dragi , minunate ,
niste ingeri pe pamant ... oricat de trista mi-ar fi ziua aici la CASUTA NOASTRA mereu gasesc alinarea si-mi revine zambetul , stiu ca sunt ascultata si daca pot ajuta o fac din tot sufletu .
A trecut un an de cand ne-am cunoscut , desi nu ne-am vazut niciodata doar prin intermediul internetului tinem legatura , pentru mine sunt cei mai buni prieteni , nu mai sunt singura , mereu am cu cine
discuta , nu mai sunt plictisita , am gasit iubirea si prietenia de care aveam nevoie , am gasit CASUTA unde totul e posibil , imi doresc sa dureze o vesnicie , sa ramanem mereu asa uniti si sper ca intr-o zi
sa ne vedem si fata in fata sa va dau acele imbratisari si pupicuri sa va privesc in ochi si sa va spun cat de mult insemnati pentru mine si cat de mult va iubesc , zilele imi sunt mai vesele cu voi , trec mai
usor peste toate cu ajutorul vostru , rad cu lacrimi de fericire cu voi , sunteti minunati .. VA IUBESC MULT DE TOT ... :) sper ca nu v-am plictisit cu povestioara mea .. kisssss dulce la toti ... :))) si daca
mai aveti rabdare sa ma cititi :) altadata o sa va mai povestesc si cum ma palit iubirea adevarata :) tot aici la CASUTA NOASTRA ... ;) ..
avatar
selena
Membru
Membru

Zodiac : Capricorn
Mesaje : 55
Puncte : 158
Apreciat : 16
Inscriere : 19/01/2010
Varsta : 39
Localizare : Lanzarote

Vezi profilul utilizatorului http://webeurop.forosactivos.net

Sus In jos

Tutorial Re: ...OCHI DE INGER...

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum