Risipei se deda florarul

Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice -nceput se vrea fecund,
risipei se deda florarul.

Polenul cade peste noi,
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade -n gura cand vorbim,
si-n ochi cand nu gasim cuvantul,
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis , avantul.

Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

Visand , intrezarim prin doruri-
latente-n pulberi aurii
paduri ce ar putea sa fie ,
si niciodata nu vor fi.

Blaga